Ce putem invata de la cele mai bune sisteme educationale din lume?

Autor: Amy S. Choi

Colorful Chalk at Chalkboard ca. 2001

In Coreea de Sud si Finlanda nu exista problema gasirii “scolii potrivite” pentru copilul tau

Acum 50 de ani, atat Coreea de Sud cat si Finlanda aveau sisteme educationale ingrozitoare: Finlanda era din punct de vedere economic in risc sa devina fiica vitrega a Europei, iar Coreea de Sud era ravasita de razboiul civil. Si totusi in ultima jumatate de secol, atat Coreea de Sud cat si Finlanda au reusit sa isi puna in ordine sistemul national de educatie si au facut-o in asa fel incat acum sunt aclamate la nivel international pentru succesele si rezultatele din acest domeniu.

Ce pot invata celelalte tari din cele doua modele, diametral opuse, dar cele mai de success sisteme educationale? Iata aici un rezumat al lucrurilor pe care le fac bine cele doua tari

 

Modelul coreean: Indarjire si multa, multa, munca

“De milenii, in unele parti din continentul asiatic, singura cale de a urca pe scara socio-economica era sa dai un examen cu un educator care era reprezentantul Imparatului”, spune Marc Tucker, presedintele Centrului National de Educatie si Economie. Pentru a te prezenta la aceste examene trebuia sa ai cunostinte vaste din diferite domenii si pentru a promova erai supus unui ritual de trecere aspru si istovitor.

koreanstudents sursa httpimgbuddy.comkorean-middle-school-students

Coreenii au atins un prag remarcabil: au eradicat analfabetismul, dar succesul are un pret

Printre tarile asiatice, Coreea de Sud iese in evidenta ca fiind tara cu modelul cel mai extrem, si fara indoiala cel mai de succes in domeniul sistemelor educationale. Coreenii au atins un nivel remarcabil: au eradicat analfabetismul si se afla in topul tarilor care au scoruri foarte inalte la nivelul de realizare educationala, inclusiv pentru gandirea critica si analitica. Dar acest succes vine cu un pret: elevii si studentii traiesc sub o enorma presiune de a face performanta. Talentul nu este luat in considerare pentru ca, in mod cultural, coreeenii cred mai, presus de toate, in munca sustinuta si grea, iar esecul nu este o varianta pentru care sa existe scuze si nici nu poate fi luata in considerare. Elevii sud coreeni studiaza tot timpul anului, atat in scoli cat si cu tutori, crezul lor fiind ca pentru un efort considerabil si o munca asidua oricine poate deveni foarte bun in orice domeniu.

“Coreenii cred cu tarie ca, pentru a avea un viitor grozav, trebuie sa treci prin aceasta perioada de studiu intens si asiduu”, spune Andreas Schleicher, directorul PISA (Programme for International Student Assessment) si consilierul pe probleme si politici educationale la OECD (Organisation for Economic Co-operation and Development).

“Este un schimb: o perioada de nefericire pe termen scurt pentru o fericire pe termen lung”.

Si nu sunt doar parintii cei care preseaza copilul. Aceasta cultura, in mod traditional, celebreaza conformitatea si ordinea, iar presiunea din partea celorlalti elevi poate de asemenea contribui la inaltarea asteptarilor pentru performanta.

“Aceasta atitudine a comunitatii este perceptibila chiar si in educatia timpurie”, spune Joe Tobin, professor in educatia timpurie la Universitatea din Georgia din Statele Unite, specialist in cercetarea comparata. In Coreea, ca si in alte tari asiatice, numarul elevilor in clasele de studiu este foarte mare, lucru care pentru un parinte din SUA nu este de dorit. Dar in Coreea scopul este ca profesorul sa conduca intreaga clasa ca pe o comunitate si sa faciliteze dezvoltarea relatiilor intre membrii acesteia, inclusiv socializarea.  Prin comparative In gradinitele din SUA  – obiectivul profesorului este sa dezvolte o relatie individuala cu fieare dintre studenti si sa intervina in mod regulat in relatiile pe care copiii le formeaza intre ei.

“Cred ca este destul de clar ca exista si cai mai bune dar si cai mai rele de a ne educa copiii”, spune Amanda Ripley, autoarea cartii Cei mai destepti copiii din lume: si cum au devenit astfel”.

“In acelasi timp, daca as avea de ales pentru propriul copil intre o educatie obisnuita din SUA si o educatie obisnuita in Coreea, probabil ca as alege, fara prea mare tragere de inima, modelul coreean. Realitatea este ca in lumea actuala copilul va avea nevoie sa stie cum sa invete, cum sa persevereze si cum sa reziste chiar si dupa esec. Modelul coreean te invata toate aceste lucruri”.

 

Modelul educational finlandez: alegeri extracuriculare, motivatie intrinseca

La polul opus, in Finlanda, studentii invata atat beneficiile flexibilitatii, cat si pe cele ale rigorii. Modelul finlandez, spun educatorii, este utopic.

Finlandezii au ziua de scoala bogata in activitati extracuriculare propuse chiar de scoala, deoarece ei cred ca invatarea celor mai importante lucruri are loc in afara salilor de clasa

“In Finlanda, spune Schleicher, scoala este centrul comunitatii”. Scoala pune la dispozitie nu doar servicii educationale ci si servicii sociale. Educatia are legatura cu crearea identitatii.

Motivatia intrinseca si urmarea interesului propriu sunt lucruri care fac parte din cultura finlandeza

finland education

Asadar, o zi de scoala este alcatuita in principal din activitati extracuriculare, deoarece in mod cultural, finlandezii cred ca cele mai importante lucruri se invata in afara salilor de clasa. (exceptie o fac sporturile, care nu sunt sponsorizate de scoala, ci de primariile oraselor). O treime din materiile pe care le fac in liceu sunt optionale, iar elevii pot alege chiar si tipul de examen pentru absolvire.”

Cu toate acestea nu lipseste rigoarea academica, “rigoare ceruta mai ales de istoria statusului tarii ca fiind prinsa intre superputeri europene”, spune Passi Sahlberg, educator finlandez, autorul cartii “Lectii finlandeze: ce poate invata restul lumii de la schimbarea din sistemul educational finlandez”.

“O explicatie pentru aceasta rigoare in sistemul educational o poate reprezenta faptul ca finlandezii ca si popor nu prea exista in afara tarii lor”, spune Sahlberg. “Acest lucru ii motiveaza sa ia foarte serios in considerare educatia. De exemplu, nimeni pe glob nu mai vorbeste aceasta limba ciudata (n.r. finlandeza) pe care o vorbim noi. Finlanda este o tara bilinguala si fiecare student invata atat limba finlandeza cat si pe cea suedeza. Si fiecare finlandez care vrea sa reuseasca trebuie sa stapaneasca cel putin inca o alta limba de circulatie internationala, de obicei engleza, dar se studiaza in mod obisnuit si germana, franceza, etc. Pana si copiii mici din Finlanda inteleg ca nimeni altcineva in lume nu mai vorbeste finlandeza, si daca vor sa faca sau sa realizeze ceva in viata, trebuie sa invete si alte limbi”.

finland education 1

Profesorii in Finlanda predau 600 de ore pe an, iar restul timpului de munca il investesc in dezvoltarea profesionala. In SUA profesorii stau in sala de clasa 1.100 de ore pe an si au prea putin timp pentru feedback din partea comunitatii sau a studentilor

Ce au in comun finlandezii cu sud coreenii: un respect profund pentru profesori si meseria lor

In Finlanda doar unul din 10 candidati la conditia de profesor in programele educationale nationale este admis. Dupa o inchidere in masa, in anii 70, a colegiilor care pregateau profesori, au mai ramas doar cateva, cele mai bune programe de pregatire din universitati, ceea ce a dus la o crestere a reputatiei si statusului de profesor.  Profesorii in Finlanda au cam 600 de ore de predare in tot anul, restul timpului il petrec in programe pentru dezvoltarea profesionala, intalnindu-se cu colegi, studenti si familii. In Statele Unite, profesorii stau in sala de clasa 1.100 de ore pe an si le ramane foarte putin timp pentru a isi imbunatati practica prin colaborari colegiale, feedback de la parinti sau familii.

Cum pot americanii sa schimbe cultura educationala

Sir Ken Robinson, intr-o conferinta TED, pe care a tinut-o in 2013 (Cum sa supravietuiesti din desertul educatiei – How to escape education’s death valley) a remarcat faptul ca atunci cand vine vorba de metehnele educatiei obisnuite in America – „criza abandonului scolar” – este doar varful aisbergului. Ceea ce nu se ia in considerare este numarul elevilor care merg la scoala dar renunta din cauza deziluziei, din cauza faptului ca nu le place si din cauza faptului ca mersul la scoala nu le aduce prea multe beneficii in viata personala.

„Dar nu e obligatoriu ca mersul la scoala sa fie ceva neplacut”, spune Amand Ripley. „cultura este un lucru supus schimbarii, si este mai maleabila decat ne imaginam. Cultura poate fi asemuita cu eterul care are tot felul de lucruri se misca si fac spirale in el, unele spirale sunt activate, altele sunt latente. Activarea spiralelor se poate face datorita imperativului economic de moment, datorita schimbarii in perspectiva a celor aflati la conducere sau datorita unui accident in istorie”. Asadar, vestea buna este ca „noi americanii, avem o multime de lucruri in cultura care ar putea sustine un sistem educational foarte puternic. Printre aceste lucruri bune pe care putem conta se numara si o retorica de durata in ceea ce priveste egalitate de sanse si stabilirea meritului pe fundatii puternice si juste”.

Unul dintre motivele pentru care nu am facut mari progrese din punct de vedere academic in ultimii 50 de ani este ca, din punct de vedere economic, pentru copiii americani, nu a fost o cerinta pentru supravietuire stapanirea artei rezolvarii de probleme sau dezvoltarea abilitatilor de gandire critica.

Dar aceasta siguranta economica nu mai este de actualitate. „Este un decalaj pe care culturile trebuie sa il acopere atunci cand trebuie sa tina pasul cu realitatile economice, si in acest moment ne aflam intr-un astfel de decalaj”, spune Ripley „drept urmare copiii nostri nu cresc cu tipul de abilitati sau vointa necesare pentru a supravietui in economia globala contemporana”

 

“Suntem prizonierii tipului de educatie de care am beneficiat”, spune Tony Wagner, expert la Centrul de inovatie in educatie de la Harvard si autor al cartii “The Global Achievemente Gap”.

“Ne dorim pentru copiii nostri scoli care sa arate exact ca cele din experienta noastra de viata, iar acest lucru ne limiteaza sever abilitatea de a gandi creativ sau de a vedea un alt fel de educatie. Sa vorbim despre lucrul aceasta si sa il constientizam insa nu este suficient, va fi nevoie de o revizuire generala si fundamentala a sistemului educational”.

Intr-adevar, in cultura americana contemporana responsabilitatea educatiei cade in seama parintilor care cauta si trebuie sa gaseasca „scoala potrivita” sau „cea mai buna”, in loc sa aiba increderea ca toate scolile au capacitatea sa pregateasca cu succes copiii pentru viata.

Obsesia noastra cu „talentul” deplaseaza povara responsabilitatii de la profesori si responsabilitatea acestora asupra elevilor care, mai nou, trebuie „sa fie destepti”.

Dar cum va arata cultura educationala americana in viitorul apropiat?

„In cele mai de succes sisteme educationale din lume, responsabilitatea pentru succesul elevilor cade in seama sistemului educational”, spune Schleicher „responsabilitatea nu este numai a parintelui, numai a elevului sau numai a profesorului. Cultura creeaza sistemul educational. In final ceea ce ramane este speranta ca americanii vor gasi vointa si puterea sa isi schimbe – cu fiecare parinte, fiecare elev si fiecare profesor – propria cultura”.

Sursa articol:

http://ideas.ted.com/what-the-best-education-systems-are-doing-right/

Surse foto:

http://t3n.de/news/seo-ausbildung-erster-deutscher-411176/

http://www.smithsonianmag.com/ist/?next=/innovation/why-are-finlands-schools-successful-49859555/

http://schooladvisor.my/features/why-the-education-system-in-finland-is-the-worlds-best

http://schooladvisor.my/features/why-the-education-system-in-finland-is-the-worlds-best

 

Traducere si adaptare cu permisiunea autorului si a IDEAS.TED.COM: Delia Dascalu