Educatia parentala: de ce este necesar sa practicam ceea ce predicam?

Talking-to-upset-child-picture

Vremea vacantelor este perfecta pentru a recupera la capitolul timp de calitate petrecut cu copiii si pentru a consolida relatiile cu acestia. Timpul si prezenta noastra (fara tv, fara gadgeturi) sunt cele mai valoroase cadouri si ne ofera si ocazia de a verifica daca principiile noastre despre educatie se valideaza in practica.

Principiile educatiei parentale democratice sunt teoretice si raman doar niste idei bune atat timp cat ele nu devin experienta de viata. Iar experienta de viata cere timp.

Din pacate, educatia democratica este adesea confundata, din lipsa de informatii, cu educatia permisiva si criticata adesea din ignoranta, doar pentru ca cei care au dubii ca ar putea functiona (si e perfect firesc sa existe si dubii) se raporteaza la exemple de parinti care pretind ca folosesc educatia parentala, dar in realitate nu sunt conectati in relatia cu copiii lor (fie ca nu petrec suficient timp cu acestia, fie ca nu reusesc sa creeze o legatura emotionala cu acestia din variate motive).

Educatia democratica isi propune sa ajute parintii sa construiasca o relatie functionala cu copiii lor. Relatia functionala este motivatia principala si nu dorinta de a proteja copilul in exces au de a-i oferi copilaria pe care tu ca parinte nu ai avut-o, dar pe care iti imaginezi ca ti-ar fi placut sa o ai.

Este important sa subliniem din nou importanta relatiei (in termeni de specialitate se vorbeste de atasament sau sistem de atasament sau diverse combinatii in care apare si termenul de atasament), dar, pe intelesul tuturor, este vorba de o relatie sanatoasa. Ce inseamna o relatie sanatoasa?

Inseamna acea legatura dintre parinte si copil

– in care copilul se simte in siguranta,

– in care se dezvolta increderea,

– in care poti spune oricand adevarul, chiar daca adaptat la nivelul de intelegere al interlocutorului.

Dar poate cel mai relevant aspect a unei relatii sanatoase este acela ca poti sa depasesti momentele dificile ramanand conectat.

shutterstock_154667885-752x501

De ce spun asta? Pentru ca vreau sa corectez un mit, conform caruia, daca iti cresti copiii conform principiilor educatiei democratice, totul va fi lapte si miere, acestia vor coopera zi si noapte, nu se vor revolta, vor fi mereu exemplari.

Nu este adevarat. Faptul ca ne respectam copiii si ca nu ii terorizam de mici nu inseamna ca in procesul lor de dezvoltare nu vor urma etapele firesti in care devin adesea rautaciosi, experimenteaza pe cont propriu pentru ca au nevoie sa invete din greseli, chiar in ciuda avertizarilor parintilor, in care au o atitudine imprevizibila fata de scoala, vor sa se afirme in pre-adolescenta si adolescenta si relatia cu parintii ii intereseaza mai putin in momentele de afirmare, pe scurt nu inseamna ca acesti copii nu sunt si ei tot oameni. In plus, de cele mai multe ori, copiii traiesc intr-un cu totul alt context social si cultural decat parintii lor (conflictul dintre generatii), ceea ce face dificila comunicarea, pentru ca au valori foarte diferite.

Toate aceste aspecte pun presiune pe relatia dintre copil si parinte. Si desigur, in ecuatie intra si faptul ca parintii sunt si ei oameni. Majoritatea nu au fost crescuti democratic si in momentele de stress aceasta realitate iese la suprafata. Plus ca, parintii muncesc mult, au adesea prea putin timp pentru propriile lor nevoi si isi pierd rabdarea cand sunt obositi.

Inevitabil apar tensiuni si conflicte in relatia parinte-copil. Acestea sunt momentele de aur cand putem cu adevarat sa construim impreuna autentica relatie bazata pe respect.

29447-teen-and-mom-fighting-1200.1200w.tn

Exersand ascultarea activa pentru a intelege nu pentru a reactiona, incercand sa nu judecam copiii cand gresesc sau iau decizii originale discutabile, rezistand tentatiei sa iesim din relatie si sa ii “abandonam” emotional pentru ca nu se comporta conform asteptarilor, le dovedim cu adevarat ca ne pasa de ei, ca relatia cu ei este importanta si nu depinde de cat de bine se comporta, ca sunt importanti si ca le vrem binele.

Pe de alta parte, este o adevarata provocare sa facem acelasi lucru si in ce ne priveste ca parinti. Sa le transmitem copiilor fara sa fim brutali, ca si noi suntem importanti, ca nevoile noastre sunt importante si deciziile noastre la fel, si sa gasim o cale de a rezista tentatiei de a transforma relatia intr-un joc de putere  cu miza (cel mai puternic sa castige) atunci cand impunem limite.

De fapt, ar trebui sa ne sune o alarma atunci cand simtim ca exista o miza in relatia cu copilul. In orice relatie de altfel. Daca ne trezim ca ne dorim ca proprii copii sa se poarte intr-un anumit fel, sa se imbrace intr-un fel, sa nu ne faca de ras, sa ia note mari, sa ne valideze… etc. atunci este posibil sa ii tratam ca pe niste obiecte ale propriei satisfactii, si nimeni, absolut nimeni pe lume nu este incantat sa fie tratat ca un obiect. Fie el si un obiect de mare pret.

Revenind la titlul articolului, este important sa practicam principiile educatiei democratice, si cel mai bine le putem exersa atunci cand dam de greu in relatia cu copiii. Cand suntem provocati, cand traim situatii despre care cartile de parenting nu povestesc. Si, pentru a beneficia din plin de lectia pe care momentele dificile ne-o ofera, e nevoie sa avem suficient timp pentru a le suporta si digera complet.

Parintii care isi vad copiii jumatate de ora dimineata si jumatate de ora seara nu au timpul necesar sa treaca prin certuri, discutii contradictorii si conflicte. De cele mai multe ori o discutie in contradictoriu cu copilul dureaza mai mult de jumatate de ora J. Si in plus, parintii care petrec prea putin timp cu copiii se simt vinovati si se abtin de la a avea conflicte sau evita situatiile tensionate cu copiii, privand pe toata lumea de oportunitatea de a trai in relatie un conflict si de a invata sa il toleram si sa il depasim.

Vorbesc din experienta, pentru ca nimic nu m-a invatat mai mult si mai bine despre ce inseamna respect in relatii decat situatiile tensionate pe care le-am trait si depasit, si mai mult, aceste experiente au reusit si sa repare ceea ce intelesesm gresit in copilarie despre conflicte.

Asadar, nu va temeti de conflicte si nu uitati sa investiti timp in relatiile cu copiii. Si nu puneti teoria mai presus de practica si de sentimente. Ca parinti avem dreptul sa nu fim perfecti, avem dreptul sa fim furiosi, avem dreptul sa nu fim de acord cu tot ce fac copiii nostri  si sa le transmitem toate acestea intr-un mod onest. Cu siguranta, nu exista o mai mare dovada de respect si o lectie mai buna de incredere pentru copil, decat sa ne afirmam diferentele sau sentimentele dificile intr-un mod care sa nu raneasca.  O  lectie despre cum putem trece prin conflicte fara sa ne “despartim”, fara resentimente si fara sentimentul ca am fost infranti este de nepretuit.

Acesta este adevaratul test al atitudinii democratice si se invata doar vazand si facand, nu recitand din carti.

Aceasta este provocarea noastra pentru parintii constienti: practicati ce predicati.

Va dorim success si va suntem alaturi!

Pentru mai multe informatii despre programul gratuit de educatie parentala de la Sol Mentis: http://www.solmentis.ro/programe/

Iulia Feordeanu

Aware Parenting Instructor

surse foto:

  1. http://auntamys.com/wp-content/uploads/2015/01/Talking-to-upset-child-picture.jpg
  2. https://sg.news.yahoo.com/blogs/singaporescene/how-to-deal-with-a-defiant-child-10-strategies-090920987.html
  3. http://media.salemwebnetwork.com/cms/CW/family/Teens/29447-teen-and-mom-fighting-1200.1200w.tn.jpg