De ce nu e suficient doar sa “reciti” informatii cand e vorba sa faci educatie?

Crescand copii, lucrand cu copii, mai ales in parteneriatele institutiile statului care se ocupa de ingriiirea si educarea copiilor vulnerabili am ajuns, prin experiente dupa experiente la urmatoarea concluzie: simplul fapt de a le transmite copiilor informatii nu este suficient.
Va amintiti poate vorba: “i-a intrat pe o ureche si i-a iesit pe cealalta”. Cam asa se intampla si cu informatiile pe care dorim sa le transmitem copiilor in procesul educativ: pe o ureche le intra si pe cealalta le ies.

 

fb_dscn7938

 
De ce? De ce nu absorb copiii ca un burete orice informatie vine de la un adult bine intentionat care doreste sa ii ajute sa treaca mai lin prin viata, mai bine pregatiti, mai feriti de primejdii si mai (super)dotati cu informatii (super)utile la fiecare pas?
Informatia are nevoie de un spatiu in interiorul psihicului copilului in care sa fie captata, stocata, prelucrata, inteleasa si de o capacitate a copilului de a o readuce in prim plan si a o folosi ulterior, cu sens. Acest spatiu interior si aceasta abilitate de a folosi informatiile interiorizate depind de o trasatura emotionala a copilului si nu de una intelectuala, cum cred majoritatea educatorilor si parintilor.
Ghiciti despre ce este vorba?
Este vorba despre stima de sine, mai pe larg, despre capacitatea copilului de a-i pasa de el insusi, de binele lui, de siguranta lui, de viitorul lui si de a face tot ce e posibil pentru a-I fi bine, deoarece se considera valoros si merituos.
Credeti ca ne nastem cu acest substrat emotional? Nu. Nu stim ca suntem valorosi si ca meritam ce e mai bun pe lume daca nu suntem crescuti intr-un mediu care sa ne insufle acest sentiment.
De aceea, atat copiii din medii vulnerabile care sunt sever neglijati (si abuzati) cat si copiii din medii favorizate, cu familii mult prea ocupate si cu programe mult prea incarcate, reusesc cel mai putin sa isi insuseasca informatii si sa isi poarte de grija, pentru ca nu au avut experienta directa, repetata zi de zi, an de an, de a fi ingrijiti, iubiti, valorizati concret, prin fapte si informati pertinent corespunzator cu nevoile fiecarei varste sau fiecarei personalitati in parte.
Sentimentul de auto-ingrijire, dorinta de a-ti fi bine se interiorizeaza in timp pe baza experientei de ingrijire care ti-a fost oferita, dar nu exista ca atare de la nastere. Daca mediul nu reuseste sa ii creeze copilului sentimental de siguranta si ocrotirea de care orice fiinta vulnerabila are nevoie, copilul va creste si se va transforma intr-un adult neincrezator si in acelasi timp dependent de grija altora, care se pune adesea in pericol sau se expune abuzurilor (cee ace este tot o forma de a se pune in pericol) si nu va putea sa foloseasca informatiile dobandite in cadrul programelor de educatie fie ele oricat de moderne si de sofisticate.

 

fb_dscn1924

Sandwork mias children 2015

 
La Sol Mentis, prin programele noastre de sprijin emotional prin metoda Sandwork Expresiv, sustinem copiii din medii vulnerabile sa isi dezvolte un sentiment al valorii personale si sa isi dezvolte stima de sine. Ca urmare, dupa participarea la proiectele noastre, cei mai multi dintre copii si-au imbunatatit relatia cu cei din jur, au obtinut rezultate mai bune la scoala si au resusit sa respecte mai mult cadrele impuse de institutiile care ii au in grija.
Pe acest fond, programele noastre de educatie prind radacini si speram in timp sa vedem si roadele: adulti responsabili, capabili de a-si purta de grija lor si celor din jur, si mediului inconjurator.

 

planta solmentis

 

Va multumim ca ne sustineti activitatile si va invitam sa redirectionati catre educatia cu suflet 2% din impozitul pe veniturile dumneavoastra, completand formularul de aici sau aici